Povestiri

Iubiri la kilogram 5

Duminica și-a urmat obișnuitul curs al alergatului prin Tineretului împreună cu Cristina, singura diferență fiind că de data asta Andreea a renunțat la tricourile largi și lungi pe care le purta și a luat bustiera pe care prietena ei i-o făcuse cadoul anul trecut. După lungi insistențe în fiecare săptămână Cristina aproapre că uitase de ea. Nu reușea să înțeleagă de ce Andreea prefera să alerge în haine aproape masculine, dar se obișnuise cu ideea că asta este prietena ei.

Andreea s-a hotărât să își înlăture toate angoasele, una după alta, iar cele legate de corpul ei păreau cele mai simple, dar erau atât de adânci. Oglinda de mărimea sa era un partener al unui dans zilnic, în care bărbatul și femeia nu se iubeau, dar se tolerau și exersau de dragul unui premiu la un concurs de cartier. Se surprindea uneori atunci când, dezbrăcată fiind, făcea o echilibristică ciudată cu corpul în afara oglinzii, cu gâtul contorsionat și fața reflectată în acest partener critic, doar atât timp cât trebuie pentru a își ascunde cu corector cearcănele de la ochi. Ca orice femeie, era cel mai mare critic al ei însăși, atât de critică încât ascundea preventiv tot ce era frumos în ochii bărbaților care o cunoșteau, dar care îi părea atât de diferit de vremurile în care arunca rapid pe ea o fustă mulată și o bluză și mergea în club. Erau doar câțiva ani de atunci, dar ei i se părea o veșnicie. Fustele erau un pic mai largi și chiar mai lungi decât ar fi trebuit, transformând fesele curbate într-un pătrat aproape plat care stârnea doar indiferență,  iar cămășile mult prea drepte luaseră locul celor cambrate și deschise la guler cât să lasă să se vadă curbele ferme și ispititoare ale sânilor săi. Un bărbat ar fi știut să aprecieze o femeie ajunsă aproape de apogeul sexual, dar pentru ea rămânea doar imaginea unor sâni care îi păreau puțin mai lăsați, sau a unui fund puțin cam prea mare. La lenjeria de bumbac renunța doar atunci când se întâlnea cu cineva, dar demicupa obraznică a sutienului, sau chiloțeii de dantelă o făceau doar să se simtă falsă și nefirească. La toate acestea se gândea acum Andreea, nu știa ce o făcuse să ajungă aici.

A mai rămas la o cafea după alergat, la o mică bârfă cu Cristina, care reușise să afle că victimele feminine ale lui Bogdan erau mai multe decât ar fi putut afla vreodată. O intimida cumva chestia asta, dar culmea, o și excita.

Seara se gândea din nou la birou, dar mai ales la faptul că se va întâlni în public cu cele două colege ale sale, la care începuse să se gândească în ziua aceea. Simțea o combinație ciudată de jenă și dorință.

 

Luni dimineața Andreea se simțea perfect. După multă vreme era odihnită și aprecia confortul pe care putea să îl aducă uneori singurătatea. A triat liniștită garderoba și a băgat mai mult de jumătate din haine în niște saci de plastici, pe care i-a depozitat în balcon, a ales o fustă midi cu talia înaltă, mai îndrăzneață poate decât era cazul și o bluză decoltată, dar totuși decentă. A deschis în sfârșit cutia cu sandalele cele noi cu toc înalt, care stătea acolo de când îi venise comanda, plasată mai degrabă instinctual, la îndemnul unor reduceri savuroase promovate pe Facebook. Setul cuminte de sutien și chiloți din bumbac bej a fost înlocuit de unul de dantelă neagră, pe care îl resimțea oarecum ciudat, căci se dezobișnuise să poarte chiloți atât de decupați la spate.

Mai era o mică problemă – obrajii, care oscilau între un roz discret și un rubiniu atunci când spunea o minciună sau se simțea incomod, dar a sporit discret cantitatea de fond de ten, atentă ca diferența de nuanță să nu se vadă la decolteu.

Sorina și Dana erau deja la birou, așezate la calculator, răspunzând fiecare indiferent la salut. Le iubea pe fetele astea, făcuseră ca totul să pară foarte simplu pentru ea, ca pentru o persoană care își lăsa trăirile la ușă și intra în birou ciuntită de dorințe și sentimente. Nimic nefiresc, atitudinea asta impersonală are de multă vreme un nume – comportament business.

Dimineața a venit cu o mică ședință. Dan, managerul subsidiarei, i-a chemat pe toți să îi anunțe că Ioana, coordonatoarea lor a demisionat. Cele trei femei, complice ale plăcerilor interzise, s-au privit pentru prima dată pe furiș în ochi și s-au abținut să nu zâmbească. Plecarea vacii le deschidea calea către un job normal, în care frustrările ei nu se vor mai reflecta în fiecare cerință idioată și lipsită de noimă. Schimbau culori, fonturi și forma graficelor după ciclul Ioanei, fazele lunii, înflorirea cireșului, vremea de afară și orice altceva o mai afecta pe idioată.

La prânz s-au întâlnit discret la o cafenea ascunsă în curtea unei case în care nu ar fi pus piciorul vreuna din fițoasele de la birou, au stabilit fără să vorbească că tot ceea ce se întâmplase era în regulă și și-au făcut propunerea nespusă a continuării întâlnirilor lor ca o evadare de la monotonia de zi cu zi. Andreea a devenit încet încet volubilă și le-a povestit despre Bogdan, rugând-o să o ajute cu o idee mai ciudată. Ciudată pentru ea, dar s-a dovedit a fi banală pentru celelalte două.

2 Comentarii

  1. Laura G. 7 Aug 2017
    • Coffee 7 Aug 2017

Scrie un comentariu