Recenzii cărți

Sora Katiei- Andres Barba

A fost Bookfest. Ca orice iubitor de cărți, am dat o raită pe la Romexpo zilele trecute. Ca orice iubitor de cărți, am plecat de-acolo cu mâinile încărcate de plase pline cu cărți. De toate felurile, mărimile și prețurile. Am găsit cărți cu 5 ron!!! Și printre ele, o mică capodoperă: Sora Katiei, de Andres Barba. E primul roman pe care-l citesc de acest autor și mi-a plăcut foarte mult. Nu am auzit de Andres Barba până acum, dar înțeleg că este unul din cei mai apreciați tineri scriitori spanioli contemporani și citindu-i acest al doilea roman al său, Sora Katiei, îmi dau seama de ce.

Sora Katiei este o carte pe care cu greu o lași din mână, o citești pe nerăsuflate. Curge atât de lin și te captivează de la primele pagini. Romanul este povestea unei fetițe de paisprezece ani care trăiește în Madrid, împreună cu mama sa prostituată, bunica sa bolnavă și sora sa, dansatoare de streaptease și consumatoare de cocaină. Autorul urmărește relațiile dintre aceste femei, felul în care ele conviețuiesc împreună fără să reușească să comunice și să-și împărtășească trăirile. Ele țin unele la altele, însă sunt incapabile să se apropie din punct de vedere emoțional. Fiecare cu traumele sale, cu visele sale frânte, fiecare cu puterea de a face față sau nu întâmplărilor vieții. Mama este o prostituată care lipsește cu zilele de-acasă, lăsându-le pe fete să se descurce singure, nu reușește să se conecteze cu fetele sale, să le îndrume sau să le împiedice să facă anumite greșeli. Bunica este o femeie de serviciu care începe să se degradeze în momentul în care boala uitării, Alzeihmer, pune stăpânire pe ea, iar Katia este fata frumoasă de optsprezece ani care, datorită unei dezamăgiri în dragoste, ajunge să danseze într-un local de streaptease și să joace în filme porno, ca mai apoi să sfârșească prin a priza cocaină. Și mai e sora Katiei, fata fără nume căreia îi place să privească turiștii din Plaza Mayor și visează să bea un suc de roșii. Este sora urâțică și proastă (considerată proastă de celelalte personaje, dar eu personal nu am simțit nici o fărâmă de prostie la ea) care s-a lăsat de școală și care trăiește prin și pentru Katia. Este fata, care deși e martora degradării zilnice a mamei și a surorii sale, rămâne de o inocență și o candoare impresionante.

Inedit la acest roman este faptul că nu aflăm niciodată numele eroinei principale, sora Katiei, și deși romanul este scris la persoana a treia, sora Katiei e prezentă în fiecare cuvânt sau propoziție a acestui roman, pentru că ne este descrisă realitatea cum e văzută prin ochii ei.

Mi-a plăcut tare mult această carte, o recomand cu multă căldură și de-abia aștept să mai citesc ceva de acest autor.

By Laly

Nota noastră
4.0

Scrie un comentariu