Povestiri

Iubiri la kilogram 4

Pentru a o cunoaște pe Andreea vă invit să citiți mai întâi primele capitole.

Bogdan își verifică distrat ultimele emailuri, atrăsese deja clienții pe care și-i propusese și culegea mulțumit ultimele firimituri care mai apăreau. Aproape că nu-l mai interesa dacă vinde credite, mașini sau medicamente, totul devenise  rutină care se limita la extraordinara capacitate de își înțelege repede interlocutorii și de a se adapta la stilul lor. Tranzacționa orice, de la bunuri la vise și sentimente și lăsa în loc iluzii. Știa că va veni momentul în care nimic nu va mai fi atât de simplu și asta îl punea pe gânduri. Erau alți Bogdani, mai vechi și mai buni decât el, mai erudiți sau doar mai abili, mai virili sau lipsiți de vlagă, unii dintre ei trăind acum din joburi modeste, iar alții asigurându-și un trai liniștit cu familia undeva departe de înghesuiala din București. Nu era vreo calitate anume care le hotărâse destinul, ci mai degrabă puterea fiecăruia de a înțelege atunci când trebuia că jocul nu putea continua la infinit în termenii lor, că mai devreme sau mai târziu trebuia să iei o decizie legată de viața ta.

Pentru Bogdan talentul nu a fost suficient, a trebuit să lase din principii și să satisfacă vreo două șefe, distante și calculate, patriarhe ale cifrelor și contractelor, dar și ale destinelor lor. Erau alți zeci de tipi la fel ca el care se angajau anual, iar penetrarea păienjenișului de bârfe, relații extraconjugale și recomandări din cele zece etaje ale turnului în care lucrau părea aproape imposibilă. Normal că a visat ca oricare altul că un om rațional, atent și echidistant va evalua cu o precizie contabilă performanțele fiecăruia și le va trasa matematic traiectoria profesională, dar cele zece etaje erau pline de indiferență, individualism și pătate de sperma celor care găseau în job refugiul din calea lipsei unei vieți personale. Puteai să aștepți dreptatea, dar fiecare an în care nulitățile plecau din open space în cuștile de sticlă rezervate șefilor îl îndepărtau de la speranța unei lumi corecte. Acolo contau doar banii, iar etica dădea bine doar când însoțea numele companiei în advertoriale sau interviuri bine plătite, în care cei de sus apăreau drept un exemplu de viață de familie, civism și cultură. Imaginea însemna doar bani și nu ieșirea din mediocritate. Prima abatere de la principiile sale, prima cedare, a adus cu ea o scădere a stimei și încrederii de sine, cu a doua a început să simtă puterea, iar celorlalte le-a pierdut deja numărul, căci scopul devenise unul pur material, iar mijlocul un joc de societate în care totul era permis. Jocul te domina însă, odată intrat nu mai puteai să ieși pentru o scurtă pauză, căci ar fi adus cu ea predarea biroului, a cheilor de la masina de serviciu și părăsirea clădirii, urmate de un nou început, în altă parte, un lucru incert și aproape imposibil de acceptat. Anii de compromisuri și cedări i-au adus putere și bani, dar și pierderea oricărui lucru care îl interesa. Știa că e bun în ceea ce face, dar în esență știa că ar fi fost un tip inutil în orice altă parte, care nu ar fi avut prea multe argumente în fața unor șefi noi. Bucureștiul e în oarecare măsură un oraș provincial, cei care contează se cunosc între ei, iar o vorbă plasată la momentul oportun de șefii actuali l-ar fi scos de pe piața asta.

Îl surprindea că se gândea încă la tipa de ieri, la Andreea. Orgoliul său masculin era satisfăcut oarecum, căci fata cedase prea ușor, atât de simplu încât sexul s-a redus la nevoia mecanică de a ejacula, dar era ceva rămas nespus. Nu a fost o partidă scurtă în toaleta unui club, rod al unei erecții declanșate de un dans lasciv și ceva băutură, nici vreo tipă care avea nevoie de argumente suplimentare pentru a semna un contract, ci o fată cu care a vorbit, ore întregi, despre lucruri care oarecum îi legau. Andreea era o fată care atunci când stătea singură la masă părea puțin timidă și își așeza cu un gest seducător prin naturalețea sa părul după ureche, o fată care nu îl privea provocator în ochi, dar cu o privire goală.  Andreea părea a asculta fără să afișeze un interes disimulat, iar asta îl provoca oarecum. Simte că devine ușor penibil, poate că nu era asta, ci doar povestea nespusă a kimonoului și a chiloților de dantelă lăsați pe un colț de cadă, fetișuri ale unui mister erotic care a lăsat însă cale liberă contactului direct. Avea încă numărul ei, dar nu obișnuia să revină, dintr-un orgoliu stupid sau din indiferență. Caută numărul Irinei, tipa blondă care negocia cumpărarea unei flote de mașini și o sună. A aranjat pentru seara aceea o întâlnire care îi va aduce cel puțin un contract. Pe Irina o știa deja de la petrecerea unui prieten comun, a dorit să îi vorbescă de atunci, dar a plecat mult prea repede.

Fără să încerce să își mai explice ceva a transim un mesaj scurt către numărul Andreei – Bună! Va vedea el cum își aranjează întâlnirile, nu ar fi prima dată când se va lăsa pradă instinctului și va face aceeași echilibristică inspirată între scuze, motive și dorințe.

***

Andreea se întoarce la birou și se gândește încă la întâlnirea cu Cristina. Moleșeala zilei de vineri, în care toți se gândesc la weekend, e înlocuită de rumoarea stârnită de emailul de la Londra. Compania mamă se reloca la Frankfurt, oferind joburi temporare angajaților de la București. Aveai opțiunea să rămâi acolo, sau doar să participi până la completarea schemei cu personal, o treabă nu prea simplă la forfota declanșată de mutarea atâtor firme englezești.

Mesajul lui Bogdan a bucurat-o, dar și la scos repede din mintea ocupată de noile informații. La ora 18 scria primele drafturi de răspuns, trecând de la unul prin care îl trimitea scurt la plimbare, la altul în care îi cerea o partidă de sex prin care să șteargă imaginea de Don Juan cu ejaculare precoce, cu un creton de stăpână disprețuitoare și încheind cu ceva siropos și inocent, prin care îi cerea să o țină în brațe și să o asculte. Nu știa ce vroia, pe fiecare în parte, pe toate la un loc, o senzație ciudată și oarecum explicabilă care își cerea însă dreptul la câteva zile de decantare a sentimentelor.  Andreea nu era însă omul obișnuit să aibă răbdare, cel puțin nu în dragoste.

Dana și Sorina îi zâmbeau, dar de data asta nu îi mai făceau semnul vesel de despărțire. Fetele i-au propus să iasă la un concert, ținut pe o terasă din spatele Pieței Lahovari, unul din locurile studenției în care se făceau și desfăceau relații de o noapte, triunghiuri conjugale sau se puneau la un loc pentru o viață suflete care încetaseră să spere că își vor găsi vreodată fericirea.

Andreea șterge drafturile de mesaj, închide telefonul și îl bagă într-un buzunar interior al genții. Cel puțin nu se va mai uita la el din trei în trei minute, într-o continuă și anxioasă așteptare.

Mulțimea pestriță de pe terasă, muzica bună, berea draft care venea la metru atingând pe total deja distanța de la centru până în cartierul ei din sud au făcut-o să se detașeze total și să simte din nou lipsa de griji de acum câțiva ani. Femeile au trecut la confidențe, din ce în ce mai picante și mai intime. Dana și Sorina au fost colege de cămini, iar primii bani de haine și de ieșire în Vamă i-au făcut din videochat, în studioul unui coleg de cămin, devenit peste noapte un abil întreprinzător, agent al corpurilor zvelte și busturilor generoase care îl bântuiau seara de seară pe holurile căminului. O ocupație decentă, care le aducea bani buni. Pornite în această obscură carieră separat, au continuat împreună, câștigurile lor crescând pe măsură. A fost distractiv la început și oarecum firesc, căci corpurile lor se cunoșteau din baia comună, puțin ciudat când au trebuit să se atingă la cererea clienților din spatele calculatoarelor, devenind incitant, iar mai apoi o nevoie complementară relațiilor cu prietenii lor. Momentan fetele locuiau împreună, Dana după o căsătorie în care iubirea lăsase loc reproșurilor și lipsurilor, Sorina dându-i la rândul iei papucii unui iubit introvertit și cam anost, al cărui penis nu reușea să îl simtă oricâte eforturi ar fi făcut și oricâte accesorii, care mai de care mai decupate și dantelate ar fi folosit.

La plecare s-au îndreptat împleticit către apartamentul lor, dornice să își continue micile confesiuni la un pahar de vin. Avea ceva în el vinul ală care atrăgea amintirile ascunse în colțul sufletului, aruncate și uitate, la care nu doreai să te întorci vreodată. Andreea a revăzut pasajul ală ciudat din liceu, în care au descoperit filmele porno ascunse în calculatorul fratelui Cristinei. S-au sărutat îndelung, iar pasiunea a fost oprită doar de un ultim strigăt disperat al conștiinței Andreei, atunci când Cristina se juca cu chiloții săi. Dana și Sorina au început să se sărute, readucând amintirea la viață și deșteptând cheful pentru a regăsi acea ciudată senzație neterminată, care îi bântuia din când în când pântecul în momente de singurătate. A închis ochii și a primit bucurosă mâinile lor, tremurând incontrolabil și dincolo de voința sa atunci când buzele uneia i-au cuprins sânii, iar mâinile celeilalte au început să îi descopere labiile, cu gesturi tandre, dar precise, atingând acele puncte la care un bărbat ajungea condus de ea așa cum profesoara îndreaptă elevul silitor către primele formule complexe ale unei științe exacte. Dezamăgirile, bărbații care au trecut prin viața sa, orgasmele la care tot sperase, dar de care aproape toți au privat-o din egoism și indiferență, toate s-au succedat în mintea ei, lăsând locul culorilor, soarelui, fericirii și unui oftat de plăcere transformat în strigătele animalice ale celei mai plăcute descărcări. Nu mai putea să miște, a zăcut alături de sânii lor, pradă unei relaxări și abandonări de sine care îi erau total necunoscute până acum.

 

***

Andreea a ajuns acasă sâmbătă după amiază. Dana și Sorina au invitat-o să rămână tot weekendul la ele, dar dimineața petrecută cu ele avea ceva nefiresc, specific unui lucru știut de toată lumea, dar care nu reușea să miște limba și buzele cuiva pentru a fi spus. La fel de ciudat a resimțit și sărutul pe obraji al Danei atunci când s-au despărțit, sau buzele Sorinei care i-au atins ca din întâmplare colțul gurii.

Odată ce a plecat a început să se simtă foarte relaxată, având chiar chef de vorbă cu doamnele Radu și Petrescu care își făceau ca de obicei veacul pe banca din fața blocului, scrutând cu un ochi critic viața socială a celor din jur, a celor care veneau dimineața acasă ușor șifonați, sau plecările matinale a unor bărbați și femei care nu locuiau acolo.

Andreea și-a încărcat sacoșa cu legume, carne și mirodenii și a petrecut întreaga după amiază gătind ceva ce nu a încercat niciodată. Avea o oarecare înclinație pentru asta, dar nu a dus-o mai departe de câteva mâncăruri tradiționale, lipsite de pretenții elitiste. Azi îi făcea bine să simtă carnea fragedă între degete, să încerce să îi ghicească gramajul din ochi, să taie mărunt ardeii și ceapa, sau să facă niște cubulețe perfecte din cartofi. Adăuga mirodeniile una câte una, savurând fiecare gust, asprimea născută din combinarea lor, sau ușor gust dulceag pe care îl adăugau altele. Odată ce a terminat mâncarea s-a mulțumit să o admire, ca un maestru mândru de creația sa, căci apetitul nu îi revenise încă.

Seara a pictat în locul soarelui o lună mare și rotundă, care a domolit mișcarea oamenilor și mașinilor care brăzdau necontenit Bucureștiul. Era din nou momentul celor care își trăiau fericirea, dar și al oamenilor care începeau să își țeasă minuțios secretele și pasagerele povești de dragoste. Micii demoni ai conștiinței au început din nou să ronțăie gândurile Andreei. Se simțea puțin vinovată, dar vinovăția intrase de data asta în plapuma moale a mulțumirii. Simțea într-un mod bizar că avea nevoie de experiența asta, iar puzzle-ul care era viața ei, format din piese care puse cap la cap compuneau linii drepte și clare, previzibile în mare măsură, crea acum un alt desen, al unui copac cu rădăcini adânci și strâmbe, care încrucișau și se amestecau, pentru a se reuni într-un trunchi mai gros și mai puternic.

Andreea era pregătită să se lase în voia oamenilor și evenimentelor, pe care nu le putea controla, dar cel puțin așa scăpa de amăgiri și de senzația tâmpită de așteptare. Se simțea cumva împlinită, dar nu vedea vreun motiv anume.

2 Comentarii

  1. Laura G. 7 Aug 2017
    • Coffee 7 Aug 2017

Scrie un comentariu