Povestiri

Iubiri la kilogram 2

Dacă vreți să o citiți, eu zic să o cunoașteți întâi pe Andreea aici. Povestea ei continuă cu prima întâlnire cu Bogdan.

 

Bogdan aruncă distrat telefonul pe canapea și începe să butoneze telecomanda. Nu îl interesează ceva anume, schimbă canalele ca pe un scop în sine. Se gândește la Andreea, tipa din team building, distrându-se de vechea poveste cu ne răspunsul la telefon și mai ales la modul în care figura asta îl afecta la primele relații mai serioase pe care le-a avut. Au fost deja prea multe de atunci, atât de multe încât pe unele femei și le amintește doar datorită fetișurilor pe care le aveau, sau locului în care le cunoscuse. Multe nume deja nu îi mai spun nimic, nu și-a propus vreodată să rețină informații fără rost.

Andreea nu are ceva anume, poate doar sânii și modul în care își aranjează părul după ureche atunci când vorbește, dar a reușit să îi trezească cumva interesul. Poate combinația ciudată de școlăriță timidă și modul în care l-a privit în club, fixându-l ca pe o pradă de la câteva mese distanță îi amintesc de prima lui iubire. Nu știe, dar nu are rost să stea acum să se gândească. Misterul poate nu s-ar rezolva, dar ar uita de el după prima partidă de sex.

Mai demult îi era silă de el, când știa cât de mult îl iubea Diana și cât de mult ținea el însuși la ea. La douăzeci de ani e prea devreme însă să te legi de o femeie, atracția genitală spunându-și cuvântul o dată și  încă o dată, din nou și din nou. Îi era silă de el imediat după ce făcea sex cu orice femeie disponibilă, simțea că îi datorează mai mult Dianei, până când și-a impus singur ideea că singurul căruia datorează ceva este el însuși.

Vibrația telefonului îi aruncă orice urmă de gând, își drege ușor vocea și răspunde cât de frumos putea:

  • Bună Andreea! Mă bucur că ai sunat. OK, ne vedem la 8 la Victoriei, trec să te iau de acolo.

 

***

  • Pa dragelor, o seară bună!

Andreea le face discret cu mâna Danei și Sorinei, colegele care plecau mai întotdeauna împreună. I s-a părut că le vede atingându-și fericite mâinile și i-a revenit din nou, pentru scurt timp, întrebarea legată de cuplul tradițional. Prea puțin o interesa însă acum, mai are câte ceva de făcut înainte să plece spre Bogdan. Își expediază rapoartele, în aceeași speranță că cineva le va citi, alături de un biscuit și un ceai londonez.

Își revede emailurile personale, trece repede peste cele ale unui tip cunoscut la Constanța, care promitea o relație fericită și care în schimb i-a oferit involuntar pe FB poza familiei sale împlinite, se distrează citind mesajele primite de la niște necunoscuți pe aceeași rețea de socializare și închide calculatorul. Pantofii cu toc o așteptau la locul lor, în sertarul de lângă birou. Își mângâie involuntar coapsele, simțind banda cu dantelă a dresurilor, special cumpărate pentru întâlnire. Și-a retușat mecanic genele și-a refăcut rujul, părând cât se poate de fresh după încă o zi monotonă.

Andreea preferă să parcurgă pe jos drumul dintre Romană și Victoriei, reia la pas calea atât de cunoscută în studenția de la ASE, doar că acum grupurile care trec nu o mai fac să caute din priviri colegii pentru a le propune o ieșire la o cafea, ci îi reamintesc visele din perioada în care ea era una dintre ei.

Ajunsă aproape de Victoriei îl vede de la distanță, sprijinit de zidul de la Orange și fumând cu gesturi ferme o țigară.

Atunci când venea vorba de femei Bogdan nu lăsa nimic la voia întâmplării. A studiat-o pe Andreea atunci când s-au cunoscut și a stabilit că ea va fi următoarea parteneră cu care își va consuma impulsul sexual nestăvilit. Părea genul atras mai degrabă de lucrurile simple, așa că de data asta și-a lăsat sutele de cai putere în garaj și a abordat stilul corporatistului susținător al idealului ecologiei. Până la urmă un drum cu metroul a fost ceva exotic, ca în vremea în care vizita Antipa cu ai lui și pleca fericit că a văzut dinozaurii. Era tot ce putea fi mai interesant în timpul acela.

S-au salutat zâmbit și s-au îndreptat firesc, ca un cuplu cu vechime și tabieturi, către o terasă retrasă de lângă Calea Buzești. Bogdan a ales un vin roșu demisec, partener de nădejde al lungilor sale nopți romantice, soiul care dezleagă limbile după primul pahar și face dorințele de nestăvilit după al doilea. Andreea studia felul complicat cu carne și verdețuri ca pe o creatură ciudată de care nu se putea apropia. Era stilul ei clasic, defensiv de a ocoli o discuție pe care nu știa cum să o înceapă. Noroc că bărbatul iubea lectura, sau cel puțin așa pretindea. Nu era o relație pasională între el și cărți, mai degrabă un obicei din copilărie care s-a dovedit ideal în abordarea partenerelor mai puțin înclinate către discuțiile frivole.  După primele înghițituri de vin, la care au decis că Vargas Llosa a devenit prea comercial și că Dostoievski e mai degrabă un autor preferat de cei cărora le place să pară erudiți, au găsit un numitor comun în Pascal Bruckner. Modern, ușor dar nu foarte, un psiholog interesant și un rafinat maestru al suspansului. După primul pahar, Bogdan a decis că e momentul să testeze impresia ei despre Luni de fiere. Surprinzător Andreea a răspuns, deși nehotărâtă dacă sexul este atât de important într-un cuplu, până la punctul în care să îl devoreze, odată cu consumarea tuturor fanteziilor. Incitată de vin și de lunile de singurătate, Andreea a vorbit cu pasiune, deși s-a uitat mai mult într-un punct îndepărtat, evitând privirea care o intimida.

Galant și dibace în cuvinte, bărbatul i-a propus să o conducă acasă cu taxiul, iar ea a acceptat. Andreea locuia într-un cartier din sudul Bucureștiului, încremenit în anii 60. Ocolise mai mult de nevoie atracția unui credit în franci elvețieni, dar nu rezistase tentației de a deveni o mândră beneficiară a Primei Case. Avea în schimb un apartament de două camere, într-o zonă în care blocurile așezate sub formă de U se zgâiau unele la altele prin tencuiala căzută ici colo, care lăsau locuri ce amintea de niște ochi mongoloizi. Nu era ora la care vecinele dormeau, probabil se retrăseseră de curând de la bârfa de seară din fața blocului și așteptau mici picanterii, deși asta contravine cumva anunțului ceremonios de la avizier care ruga locatarii să nu mai facă sex cu strigături după 11 noaptea. Andreea simțea că erau priviți prin câteva vizoare de babele de pe palier, dar de data asta a decis să nu mai plutească ca o ființă imponderabilă pe lângă pereți, ci a pășit apăsat, conștientă că zgomotul tocurilor pe pardoseală îi va trezi pe toți din moțăitul în fața televizoarelor și îi va aduce la uși. Era poate mândria inconștientă a femei sătule să fie privită ca ciudata care locuiește singură în apartamentul de la 3. Mergând puțin în urma ei, Bogdan îi admira gleznele și fesele care se unduiau imperceptibil sub fusta mulată, observând în același timp combinația ciudată dintre pantofii care probabil o costaseră un salariu și restul hainelor, ceva mai modeste. Defect profesional al unui camarad de alcov al femeilor, de cursă lungă, așa cum era el.

Locuința Andreei avea farmecul său, o adunătură ciudată, dar atrăgătoare de fotolii clasice și confortabile, canapele de la Ikea și corpuri suspendate de bibliotecă. Totul părea așezat după o ordine anume, aproape obsesivă, trasând linii paralele și unghiuri drepte. Bogdan s-a scuzat și a mers la baie înainte de plecare. Din nou studiază rapid și cu un aer de cunoscător baia și încearcă să vadă cine este Andreea – o tipă cumpătată pare, după cremele de pe raft, dar căreia îi plăcea să se răsfețe cu un parfum pe care abia îl văzuse bărbatul la ultimul zbor de la Frankfurt. Parfumul acela, sau vinul, sau poate amândouă îl făceau să se simtă ca un puștan pentru care femeia rămânea un mister imposibil de dezlegat, iar virginitatea o tară pe care o va purta toată viața. Era totuși ceva în baie care l-a determinat să vadă în Andreea tipul de fată pe care îl dorea el – kimonoul superb din mătase atârnat în cuier și perechea de chiloți din dantelă de pe colțul căzii. Erau rămase acolo întâmplător, sau Andreea pregătise totul cu atenție, iar aceasta era forma ei de a o spune?

În cameră Andreea aprinsese un lampadar și se uita la ultima serie a serialului ei favorit. O altă coincidență – exact pe acesta îl aștepta și el. S-a așezat lângă ea și în timp ce comentau filmul a atins-o discret pe genunchi, prinzând curaj și mângâind-o în sus pe picior. Femeia știa deja că are două opțiuni – să aplice clasicul nu de la prima întâlnire, sau să răzbune nopțile de singurătate. A ales-o pe a doua și și-a liniștit conștiința dând vina pe vin. I-a scos chiloții cu o mișcare hotărâtă și i-a desfăcut sutienul cu naturalețea și siguranța cuiva care o făcuse deja de mii de ori. Totul a fost brusc, scurt, apăsat, mușcăturile au luat locul jocului complice al buzelor celor doi. Când a ejaculat, Bogdan vedea deja un vagin ca oricare altul, niște sâni ca alte sute, iar numele de Andreea se pregătea să fie uitat.

După o mică scuză de rutină – pretextând că sunetul reminderului pus la telefon ar fi un mesaj căruia trebuia să îi dea curs, bărbatul a plecat. Rutină părea a fi și pentru Andreea, obosită să aștepte mereu o relație și să primească cel mult o partidă de sex în care partenerul o trata indiferent, concentrat doar pe propria plăcere.

 

2 Comentarii

  1. Laura G. 4 Aug 2017
    • Coffee 4 Aug 2017

Scrie un comentariu